Dulceata ca un antidot la uitare

Una dintre temerile mele este uitarea. Ce om as fi daca nu mi-ar fi frica de nimic… Nu sunt Zmeu si nici vreo printesa razboinica. Amazoana nici atat. Dar nici Zana cea Buna din povesti nu imi seamana. Da, m-am lamurit. In doza mea efervescenta de egocentrism m-a fulgerat ideea ca ar trebui sa fie inventat personajul care sa se apropie de firea mea. Cui ii inspir teama ma vede precum o vrajitoare si e bine sa creada asta, chiar daca uneori imi bag matura in revizie. Pentru cei ce se cred superiori sunt naiva. Ei, da! Chiar poate fi numit naivitate idealismul cu care ma iau des la tranta. Sa va lamuresc pe toti, insa, pentru ca semnele de intrebare sunt precum grindina, iar eu prefer ploaia racoroasa de vara.

Eu cred cu tarie in oameni. Si oricat de puternic m-ar izbi pe nepregatite rautatea altora, nu ma voi schimba niciodata, pentru ca sufletul meu nu este de vanzare! Cred in dreptate si in puterea pe care tot ce este frumos o are chiar si pe timp de razboi. Vad oaza exact atunci cand furtuna de nisip este mai patimasa, pentru ca optimismul din mine nu moare si nici macar nu se lasa paralizat de mizerii. Stiu sa astept si una din pasiunile mele este lustruirea rotii, pentru a o ajuta sa se invarta cu gratie. Nu am vise de putere pentru ca aleg mereu loialitatea. Si, chiar daca nu pe ultimul loc, nu imi plac drumurile drepte. Niciodata nu le-am ales pentru ca sunt mult prea banale pentru firea mea libera.

Pun pasiune in tot ce fac. De asta pentru cei lasi ori fricosi par furtuna. Da-mi afectiune, atentie, sinceritate si respect si ai cale libera spre cetatea mea! Nu e nevoie sa joci teatru sau sa lupti pentru a o cuceri. Intra atunci cand portile sunt larg deschise, altfel, risti sa te trezesti in pustiu exact cand te imbeti cu parfumul unei victorii inselatoare. Si nu fa greseala majora de a te lupta cu propria ta persoana. Mai bine nu intri deloc in ring.

A existat un moment in care am gustat chiar ceva ce nu imi placea. Ceva dulce…iar eu nu iubesc deloc dulciurile. Acest moment atipic, surprinzator si frumos precum un curcubeu, a devenit antidotul meu la uitare. Asadar, teama mea a disparut stiind ca orice se va intampla, amintirea nu mi-o vor putea fura nimeni si nimic.

Atunci cand credeti ca singuratatea va canta a jale, opriti-va din freamat si ascultati cat de frumoasa este linistea sa. Goliti-va mintea de temeri si griji si priviti in adancul vostru pentru a ii putea da sufletului ceea ce il face fericit. Nu ramaneti ancorat in ceea ce va provoaca suferinta, chiar daca pentru asta ar insemna sa fugiti de voi in acea conjunctura care va ucide treptat. Fiti liberi si neobositi in cautarea fericirii!

89 Vizualizări