Taxă de protecție sau publicitate?

Presa este a patra putere în stat. Sau ar trebui să fie. Dar când nu este făcută cu obiectivitate, când subiectele sunt ținute în sertar cu scopul de a deveni monedă de schimb, când deontologia profesională devine un mit… mă întreb dacă își mai merită cu adevărat acest statut.
A apărut chiar un cuvânt nou în vocabular, atunci când se vorbește de presă de joasă calitate, și cred că va fi într-un final introdus chiar în DEX: otevizare. Este vorba de un fel de canibalism jurnalistic.
Acum ne aflăm în plin sezon de vânătoare de contracte de publicitate deoarece suntem în precampanie electorală. Se primesc bani frumoși și ușori pentru subiecte comandate. Mai există însă o categorie, cea a subiectelor protejate: nu mă ataci, întorci privirea, dacă vrei contract cu mine.
Mă întreb, așadar, mai putem vorbi de publicitate? Nu sunt oare taxe de protecție frumos ambalate?
Tot așa s-a întâmplat și cu rubrica matrimoniale. A devenit altceva decât ceea ce era inițial. Este plină de anunțuri de masaje erotice și prestări sexuale.
Mai sunt cei independenți, visători, idealiști. Nu sunt soldățeii perfecți, ci războinici solitari. E plăcut să știi că poți spune ceea ce gândești pentru că nu ești pe lista de plăți a nimănui.

122 Vizualizări