Patru zile cu Cristian Sima, departe de brokerul fugar

Când spui Cristian Sima te gândești la bursă, scandal și-ți pătrund în minte, chiar și fără voia ta, stereotipuri precum “ ticălos “, “ toxic “ , “ escroc “ . Mult curaj, determinare și o doză suficientă de nebunie mi-au trebuit pentru a îl aborda și, apoi, pentru a decide să merg la Zurich pentru a îi lua un interviu. Iar ceea ce a urmat mi-a depășit așteptările.
Am plecat împreună cu băieții mei, conștientă fiind că trebuie trăit totul ca o expediție. Ne-am întâlnit la aeroport cu Cristi zâmbitor, calm și extrem de vorbăreț. Momente de liniște în drumul spre casă nu au existat. Eram curioși despre cum este viața în Elveția, iar concluzia a fost că e minunată ca turist, dar că aș deveni ori depresivă, ori robot, îngrădită de atâtea restricții, dacă aș alege vreodată să mă stabilesc acolo. Prima oprire a fost sub semnul ciocolatei roz.
S-a amuzat Cristi când fiul meu cel mic, Lorenzo, i-a spus că nu îi place ciocolata pentru că “ este murdară “. Astfel a început provocarea și am mers să luăm ciocolată roz, ceva imposibil pentru juniorul meu. Lore a gustat serios. Noi îl tot întrebam “ Ei, cum e? “, iar el ne făcea semn cu mâna să așteptăm. Concluzia lui: “ este o explozie de gusturi, foarte bună! “.
La cină am descoperit cum Cristi nu doar că gătește foarte bine, îmbinând gusturile foarte inspirat, servind alături un vin chiar bun, dar că și muzica aleasă este pe măsura așteptărilor. Iar ce desert este mai bun decât o lungă conversație plăcută?
Nu intru aici în detaliile picanteriilor povestite, pentru că nu scriu pentru a face trafic pe blog, chiar dacă sigur pe mulți i-ar interesa pe cine și cum, dacă iubește, sau câți bani are și pe unde se odihnește renumita arhivă. Eu nu fac treaba altora și nici nu vânez știri explozive.
Am vizionat împreună un film bun, nu în liniște plictisită, ci comentând pe margine. A fost un bun ghid și o companie plăcută atunci când am vizitat din frumosul ce ne era aproape. Și-a făcut timp pentru noi, chiar dacă avea multe de făcut, că doar nu vă imaginați că s-a pensionat… Da, știu, acest aspect îi nemulțumește pe mulți și îi întristează chiar, pe cei care și-ar dori ca el să dispară. Și totuși, cu ce convingere am mai plecat acasă?
După patru zile alături de Cristi Sima am realizat că să-i fii dușman este precum sărutul unui blestem, te urmărește pentru toată viața. Plăcerea liniștii lui, întins pe canapea, absorbit de lectură cu muzica în surdină, se poate transforma, la nevoie, în furtună.
Am plecat din Elveția cu gândul că există persoane mult mai toxice decât Cristi Sima, doar că nu au fost încă dezgolite de falsa poleială sub care se ascund.

345 Vizualizări