Iubirea cat viata a milioane de fluturi

Iubirea fara pasiune este precum o lebada care nu mai poate zbura. Pluteste pe apa trista, pana cand viata o face sa cante pentru prima data, in singurul strigat pe care il scoate atunci cand moartea o imbratiseaza. Tot asa si noi, oamenii, degeaba iubim monoton, tacut, supus, fara sa cunoastem acea nebunie in doi pe care nu am putea sa o uitam niciodata.

Cand ati simtit ultima data ca bate vantul in mintea voastra, dar un singur gand ramane ferm… cel spre persoana iubita? Cand ati facut ultima nebunie din dragoste, fara teama ca uriasii vietii pe care ati ales-o v-ar putea inghiti? Cand ati plans ultima data de dor, un dor care va musca din suflet precum gerul din trupul ud? Cand v-ati hranit ultima data lacrimile cu nesomn din pricina viselor cu jumatatea voastra, care va tremura pleoapele tarziu in noapte? Cand ati ascultat ultima data o melodie si ati plans cu gandul la departarea fara margini care va inghite in umbrele ei nemiloase? Cand v-ati simtit rapusi ultima data de arsita dorului, ca si cum soarele desertului v-ar imbratisa ucigas atat de aproape de oaza la care nu mai reusiti sa ajungeti?

Exista vieti care se sting, lasand in urma pasiuni care au dat pana si stelelor lectii despre iubire. Nu au cunoscut constrangeri, restrictii, neincredere. Nu au fost colivii in care sa vrei sa fereci viata persoanei iubite. Au fost aripi si apoi lectii de zbor spre libertatea care nu dezamageste niciodata.

Atunci cand dintr-o scrisoare de dragoste iti faci icoana si din amintiri frumoase rugaciune, simti ca nu ai trait degeaba, ca nu ai fost doar o umbra in lumina palida a insingurarii in doi. Simti scanteia vietii cum devine flacara si traiesti cu sete fiecare clipa. Esti clipa cui te iubeste, iar cine te iubeste iti e eternitate. Nu ceri, oferi. Nu pretinzi, astepti. Nu negi, accepti. Nu tradezi, ierti. Nu minti, iubesti.

Iubirea nu poate fi masurata. Ea ori e, ori nu e. Nu este nici mica, nici mare. Ea exista si atat. Iar noi fara iubire suntem stanci atat de ascutite, incat nici macar o pasare nu ne cauta ca sa-si faca in primavara cuib. Daca maine nu as mai fi, as vrea sa renasc intr-un fluture si sa vin sa te privesc, pentru ca fluturii nu sunt niciodata ucisi de om.