Ne-am imprietenit

Azi masor timpul in valuri, chiar daca marea e mai linistita decat mine. As vrea sa-i inteleg soaptele pentru ca are povesti minunate de spus. Nu de putine ori ea mi-a sters lacrimi si mi-a daruit zambete si sperante. Mi-a purtat visele acolo unde pasii mei nu puteau ajunge nici macar pe o aripa de vant.Am invatat sa zambesc chiar si atunci cand suspinele se lupta cu mine pentru suprematie. A fost greu sa accept ideea ca in urma unui accident stupid nu mai pot merge singura, chiar daca doar pentru o perioada de timp. Important este sa reusesti sa privesti greutatile asa cum vrei tu, nu cum vor ele. Nu te lasa prada disperarii si tristetii, pentru ca doar zambetele si speranta vindeca un suflet ranit!

Asa ca azi mi-am dus carjele la plaja, sa simta si ele placerea de ase afunda in nisipul fin, auriu, matasos precum o mangaiere. Au avut chiar curaj sa se racoreasca in valurile blande de la mal.

Daca privesti viata ca pe o victorie, atunci totul devine posibil, iar uratul se transforma in frumos, asa cum daca astepti putin, amurgul neclar imbratiseaza in final stralucirea noptii.

Da, eu am dus carjele la plaja, nu ele pe mine. Si astfel, din sprijin greu de acceptat, mi-au devenit prietene. Acum va las, ele ma asteapta sa le spun povestea marii, pentru ca ele privesc lumea prin ochii mei.