Cum gândeşte fiul meu

 Încep prin a-i mulţumi fiului meu Denis Popescu, în vârstă de 18 ani, pentru că a fost de acord să public pe acest site articolul scris de el . Cât timp există între noi tineri care au o astfel de gândire, România mai are o speranţă că nu va fi distrusă de inconştienţi.  Acum vorbele mele sunt de prisos. A sosit momentul să facem loc viitorului.
Dialog intercultural în Uniunea Europeană

Se pot stabili multe bariere în evoluţia unei societăţi şi mai ales într-una extinsă la nivelul Uniunii Europene, însă nu întotdeauna acestea pot fi cauza crizei, colapsului politic, cultural, şi în final economic al unei astfel de structuri. Procesul de destrămare îşi are originile, mai degrabă, în mentalitatea colectivă, restrânsă într-un spaţiu, cum ar fi acela al unei ţări, care , de multe ori, se răsfrânge agresiv asupra ideilor ori obiceiurilor culturale care cad în contrast cu cele proprii, materne, ale naţiunii respective. Însă, purtând discuţia mai departe, se ajunge tot la individ, cu funcţia de celulă componentă, care, rezonând cu un număr mai mare de astfel de celule, în sfârşit reuşeşte să schimbe întregul, formând un nou ansamblu de păreri şi direcţii care alcătuiesc mentalitatea colectivă.
De aceea, team
a cea mai mare care a persistat în rândul înaltului politic european şi a gânditorului pragmatic a fost constituită, în special începând din a două jumătate a secolului al XX-lea, de abaterea de la principiile de baza ale Uniunii Europene şi de la scopul său, şi nu în ultimul rând, degradarea prin atitudini extremiste, corupţie sau discriminare.
În ceea ce priveşte discriminarea, în ultimele decenii au fost puse în mişcare numeroase acţiuni de combatere a acesteia. Lupta împotriva discriminării se duce şi cu ajutorul ONG-urlor care au luat naştere, însoţite de o legislaţie bine pusă la punct, în ţări precum Suedia, Danemarca sau Luxemburg, care ştiu să îşi protejeze cetăţenii, fie că e vorba de minorităţi sau majoritate şi să îmbunătăţească relaţiile dintre cele două.
Uniunea Europeană este una multiculturală, ce are că deviza „Unitate prin diversitate”, ceea ce arată felul în care această şi-a propus să funcţioneze, în contextul în care era mai mult decât nevoită şi se clădea pe ruinele unui Al Doilea Război Mondial, cu toate atrocităţile sale. Acest fapt demonstrează imposibilitatea Uniunii de a continuă în cazul în care extremismul reia amploare, iar discriminarea, de orice fel, nu este văzută c
a un măr putred pentru societatea europeană.
Atât discriminarea întâlnită într-un stat, ţintind o anumită etnie, minoritate, religie, femeia sau bărbatul, într-o mai mică sau mai mare măsură, este la fel de periculoasă şi inacceptabilă că aceea între două state membre, axată pe răutăcisme ce ţin de motive istorice sau stereotipuri. O soluţie pentru a pune capăt acestor defecte de raţionament o poate reprezenta, în mod clar, mai bun
a comunicare între oameni.
Limba este fundamentul unei culturi. Uniunea Europeană are nu mai puţin de 24 de limbi oficiale şi de lucru. Chiar şi aşa, limba nu trebuie să însemne o piedică în dialogul intercultural, iar, ce-i drept, Uniunea Europeană s-a descurcat destul de bine din acest punct de vedere. Foarte mult a ajutat şi existenţa câtorva limbi oficiale care să guverneze peste celelalte, valabile în tot spaţiul european, precum englez
a, franceza şi germana. Faptul că acestea nu au fost impuse în detrimentul limbilor corespondente fiecărui stat, a reprezentat prilejul unei continuităţi ale culturilor respective, păstrarea identităţii naţionale şi nu eradicarea lor pentru a forma un nou fundament cultural, monoton.
Recentele incursiuni ale islamismului radicalist ţin să zdruncine Uniunea Europeană şi optimismul european. Miile de migranţi care s-au stabilit în aceşti ani în diferite state membre sunt în mare parte nevinovaţi, simple victime, însă printre aceştia s-au amestecat şi altfel de lichele, asemenea celor care săvârşesc acte de terorism în numele religiei, sau a diferit
e interese mai mari, venite din alte părţi. Cu toate acestea, migranţii care rămân în Uniunea Europeană vor deveni cetăţeni ai acesteia şi vor trebui ajutaţi să se integreze şi să fie protejaţi, la fel ca restul cetăţenilor europeni, iar acest lucru implică excluderea discriminării. Aceşti migranţi aduc cu ei cultura lor, care va face parte din mulţimea culturilor prezente în UE. Atât timp cât această nu interefereaza cu valorile Uniunii, această se va putea înscrie în dialogul intercultural european.
Cum nimic nu este perfect, există întotdeauna modalităţi de a face lucrurile mai bine, însă de aici ne revin şi şansă şi datoria de a pune accentul pe cooperare, pe solidaritate, umanitate, de a întreţine o Uniune Europeană sănătoasă şi de a întări valorile ei, fapt care să permită un dialog
intercultural coerent şi amiabil, orientat spre perfecţionare.