Sa nu fim doar numere!

Suntem parte dintr-o ecuatie si noi alegem daca rezultatul la care dorim sa ajungem este fericirea exacta sau daca ne da cu virgula. Traim matematica vietii inca din prima clipa. Tu ce vrei sa fii, necunoscuta, scop sau mijloc?

Inca din stadiul de embrion suntem un numar, variabil ce-i drept, dar tot numar este. Si tot asa pana la termenul de 40 de saptamani. Apoi, dupa prima gura de oxigen respirata in aceasta lume, primim un numar, pus gratios pe o bratarica, roz sau albastra, in functie de sex. Si cine a hotarat, ma rog, aceasta atribuire a culorilor? De ce nu galben si violet, ca ar fi avut chiar semnificatii mai intense? Si vacile dintr-o ferma au numere. Daca ferma e moderna, sunt sub forma de cercei, daca nu…fierul incins e mai al naibii decat un tatuaj. Asadar sa fim multumiti ca primim doar bratarele.

Urmeaza apoi certificatul de nastere. O birocratie lunga cat o nunta din povesti. Si rezultatul este un alt numar. De aceasta data variaza cu litere, ce-i drept. Ce progres! Primim CNP-ul care ne va fi precum un numar de masina. Oriunde te duci pentru a intra in contact direct cu statul, prin el esti identificat.

Mai trece putin timpul, nestiind ca esti doar un numar si cand incepi sa te cam izbesti cu mintea de primele intrebari despre tine, hop cu buletinul. Se mai amesteca niste litere cu cifre si iata ca se mareste colectia de numere care iti iau locul in sistem. Ma duc cu gandul la melodia lui Smiley, cea in care uita cine este.

Si atunci cand legea hotaraste ca esti major si raspunzi pentru ceea ce faci, cand esti amagit ca poti decide punand o stampila o data la 4 sau 5 ani, devii un numar pe listele de votare. Trebuie sa recunoastem ca noi asta suntem pentru politicieni. Nici mai mult, nici mai putin. Pentru ca lor nu le pasa absolut deloc de noi. Si cu toate astea au nevoie de noi pentru a putea valida un vot democratic deja jucat in poker-ul politicii.

Cand o persoana ajunge la puscarie devine un numar. Un numar care are ore stabilite pentru a manca, pentru a dormi, pentru a se plimba printre garduri cu sarma ghimpata. Esti departe de cei dragi si rar ii poti vedea. Cei norocosi pot da un telefon, formand un numar.

Pana si adresa este plina de numere. De parca mintea omului s-ar pierde altfel in haosul vetii si poate aici chiar se ascunde o urma de adevar. Ne-am rataci oare fara numere? Si daca da, atunci aceasta ratacire unde ne-ar duce si de unde stim ca nu ne-ar placea?

Murim si incepe un alt lung sir de numere. Pana si crucea de pe mormant este plina de ele. Si cand ne pomenesc cei ramasi in viata, tot numere suntem…mai intai saptamani, apoi luni si in final ani. Lasati-ne macar sa ne odihnim in pace fara atata strictete si reguli rigide! Pomeni la nu stiu cat timp, un numar fix de pachete impartite. Nici doliu nu poti tine cat vrei! E o nedreptate!

Exista totusi o scapare, o oaza de fericire si speranta pentru a incalca aceste reguli, pentru a desfiinta din radacini matematica vietii. Atunci cand iubim, unu plus unu fac unu si nu doi!