Cum e lumea vazuta prin ochii lor

Intotdeauna m-au impresionat copiii cu probleme. Va e usor sa ii numiti handicapati? In trecut erau considerati rebuturi. Pentru mine vor fi mereu speciali. Sunt mai inocenti decat orice alta persoana considerata normala.

Faptul ca a aparut recent la televizor stirea cu copiii abuzati intr-o scoala speciala nu ma surprinde. Ma face insa sa fierb de nervi, sa simt cum dau in clocot cand vad cum se misca totul pentru a pune capat unor astfel de abuzuri, cu viteza melcului obosit. Si ce suflet mare a avut acel paznic, om simplu si bun, care a avut curajul sa faca public totul! In mediul virtual insa indignarea a fost slab resimtita. De ce oare? Vi se pare normal ca acei copii sa fie batuti si speriati? E usor sa te simti puternic in fata cuiva care nu se poate apara.

Incercati sa va imaginati lumea prin ochii lor. Unii au probleme locomotorii. Ar vrea sa alerge, sa se joace, sa iasa la o plimbare singuri. Altii nu sunt atat de norocosi. Ce ciudat este sa ii consideri pe ceilalti norocosi din aceasta perspectiva. Sunt considerati la modul general retardati. Si ce mare nedreptate li se face! Tanjesc dupa afectiune, nu se pot exprima coerent, nu stiu sa faca toate lucrurile pe care altcineva de varsta lor le face uzual. Lumea lor este atat de mica…iar oameni care ar trebui sa ii educe si sa ii ingrijeasca, le-o face si neagra pe deasupra.

Teroarea si durerea intr-un copil special precum ei, sunt mult mai intense. Lacrimile lor insa nu impresioneaza. Sunt vazuti precum animale. Sunt stigmatizati si izolati. Ce vina au ei ca s-au nascut asa? Si ce mare vina avem noi toti ca ramanem imuni la suferinta lor, la viata lor traita ca o condamnare!

Lumea vazuta prin ochii lor ar trebui sa fie in culorile afectiunii. Nu o intinati tolerand suferinta lor!