Nu e loc de mila pentru o asa Bestie

Tortionarul Ioan Ficior a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. Pentru mine este motiv de bucurie si sigur si pentru multi dintre voi. In sfarsit s-a redat onoarea acestui neam chinuit de ticalosi, dar mai ales sper ca si-au gasit linistea sufletele celor morti in Lagarul de la Periprava, iar cei care au reusit sa supravietuiasca acelui Infern  au simtit ca li s-a facut dreptate, chiar daca era prea tarziu.

Calaii erau oameni, nu Diavoli. Stiau foarte bine ceea ce fac. Le placea chiar sa provoace durere, suferinta, teroare, sa umileasca, sa infometeze. Isi doreau sa ucida mai intai spiritul si abia apoi trupul.  Si oameni mureau. Si suferinta acoperea cu valul ei negru chipul celor care nu erau atat de norocosi incat sa se elibereze prin moarte de acest Infern.

Ceea ce m-a indignat cel mai mult, pentru ca uimita nu am fost, este faptul ca acest nemernic cu chip de om, acest calau, acest monstru, a spus ca nu are nici o mustrare de constiinta. Si cine l-a aparat in fata legii? Cine s-a zbatut pentru ca el sa nu fie condamnat? Pavel Abraham. Nici ca putea sa aiba un avocat mai apropiat de nemernicia lui.

Si voi, cei care ii plangeti de mila ca a fost condamnat asa batran, ca este  inuman sa primeasca aceasta pedeapsa la varsta de 88 de ani, aveti idee cate vieti a distrus el, cata suferinta
a provocat sau a tolerat? Ati simtit vreodata gustul mortii sau ati zarit-o in privirea celor care povesteau prin ce atrocitati au trecut la Periprava? Stiti cum este sa muste noaptea sobolanii din tine in celule mizerabile? Ati reusi, cum au facut-o acei detinuti eroi, sa va duceti la munci fizice epuizante, infometati si batuti pana la lesin? Aveti cea mai vaga idee la ce torturi au fost supusi?

Nu e loc de mila! Compasiunea este dedicata oamenilor, nu monstrilor…